Vineri, 6 martie, ora 13:00, în sala de lectură a Bibliotecii Academiei Române (Bulevardul Carol I, nr. 8, Iași), va avea loc lansarea volumului „Seimeni, eterna reîntoarcere” de Eugen Munteanu, apărut de curând la Editura Polirom.

Invitați, alături de autor: Loredana Cuzmici, Bogdan Crețu
Va modera: Doris Mironescu

Despre carte:
Emoția și nostalgia însuflețesc călătoria imaginară a lui Eugen Munteanu către locurile natale, una dintr-o succesiune fără sfârșit – sau poate aceeași călătorie, repetată la infinit. Seimeni, satul dunărean a cărui poveste se întrepătrunde cu cea a Dunării și a Dobrogei românești, ne este dezvăluit treptat prin succesiunea de povestiri despre familie și valorile ei, comunitate, tradiții și memorie, prietenie și camaraderie, fiorul lecturii și cel al dragostei și, desigur, despre fluviu și tainele sale. Dunărea e mereu prezentă în textele din acest volum, cursul ei părând să dicteze ritmul povestirii, indiferent dacă e vorba de amintiri și mărturisiri din vremuri trecute sau de momente în care profesorul de lingvistică își folosește conceptele și instrumentele. Și tot cursul Dunării la Seimeni, nu departe de Cernavodă, ajută cititorul să pătrundă lin, asumându-și misterul, în adâncimea unui proces de maturizare ce pare modelat de relația autorului cu locul numit Seimeni, satul său natal, satul mare cât un univers.

„Autorul acestei cărți a trăit, până la un punct, experiența lui Niculae Moromete. Mi-am asumat, stimulat și de îndemnul și de sprijinul celor apropiați, dorința de a evada cu orice preț dintr-un «acasă» care își pierduse orice rațiune de a fi. Numai că, spre deosebire de Niculae, care a resimțit această evadare ca pe o dureroasă «imposibilă întoarcere», mie mi se pare că, pe măsură ce înaintez în vârstă, retrăiesc din ce în ce mai intens sentimentul obsedant că, de fapt, nu am plecat niciodată din spațiul mitic natal. Este o trăire mai apropiată poate de nietzscheana ewige Wiederkehr decât de acel éternel retour teoretizat de Mircea Eliade. Umbrele alor mei, casa și grădina, dealurile și văile din jurul satului, Dunărea cu ostroavele și cu lunca ei, întâmplările memorabile sau cele obișnuite, poveștile bunicilor și ale părinților, graiul local, figurile mai speciale ale satului, colegii și profesorii de la școală, cărțile pe care le citeam, toate alcătuiesc acel teribil de viu illud tempus, care mă (re)cheamă cu zvonuri parcă din ce în ce mai clare.” (Eugen Munteanu)

Eugen MUNTEANU, profesor de lingvistică și filologie românească la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, lector de limba și literatura română la universitățile Paris IV – Sorbona (1997-1999) și Jena (1999-2001), profesor invitat la universitățile din Jena (2002-2009) și Viena (2006-2008; 2009-2010), director-fondator al Școlii Doctorale de Studii Filologice (2004-2009) și director-coordonator al Centrului de Studii Biblico-Filologice „Monumenta linguae Dacoromanorum” (2009-2016) din Universitatea ieșeană, director al Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași (2009-2013) și președinte-fondator al Asociației de Filologie și Hermeneutică Biblică din România (din 2010). Este membru al Academia Europaea și membru corespondent al Academiei Române. A publicat peste 30 de volume (monografii, ediții critice de texte vechi, dicționare, traduceri comentate din Septuaginta, Plotin, Propertius, Sfântul Augustin, Toma de Aquino, Carmina Burana, Rivarol, Swedenborg, Jean-Jacques Rousseau, Wilhelm von Humboldt, Ernest Renan, Jacob Grimm, Hans-Georg Gadamer, Eugenio Coseriu ș.a.) și peste 250 de studii și articole de specialitate. Este fondator și coordonator al unor publicații de specialitate și membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost distins cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1997), Medalia „Konstantin Jireček”

https://www.facebook.com/events/1324888499667924/