>>>For Romanian, please scroll down>>>

Performing intimacy. The Artist against an irrational world.

The program Artciné at Theatres is conceived as a series of curated monthly sessions focused on films made by artists, presented within an artist-run context, each session unfolding around a distinct curatorial theme proposed by Alina Grau (performance artist) and Giles Eldridge (visual artist). After the screening the audience is invited to an open discussion.

Thank you to Teatre and Adriana Gheorghe for the generosity to give us space in all ways possible!

The first event is dedicated to staging intimacy as a political gesture that contests the world’s irrationality and senselessness. By reshaping modes of subjectivation, intimacy is a quiet, persistent, enduring methodology of the body to produce meaning.
The artists in this programme (whether pioneers of the avant‑garde or more contemporary practitioners) are speaking, falling, singing, archiving, or proposing.
The human voice, understood as material in itself, is at times detached from the literal meaning of the words. Poetic scenes are juxtaposed with documentary footage. Foregrounding materiality situates the body above a narrative or message in combination with reflexive modes to convey immanent ontological concerns, that appear from within the experience, of practice, or of reality itself, rather than from abstract or external principles.
The main goal is to expose artifice, with seemingly pointless real-time actions alongside or in tension with cinematic tropes of montage and collage.
And the common denominator is humour, the collective easing of an internalised need to confess our humanity.

*This programme is presented strictly for non-commercial, educational and communal purposes. We do not own the rights to the works presented.

>> Ro

Artciné la Teatre

Interpretarea intimității. Artistul împotriva unei lumi iraționale.

Programul este conceput ca o serie de întâlniri lunare dedicate filmelor realizate de artiști, prezentate într-un spațiu artist-run, fiecare sesiune dezvoltându-se în jurul unei teme curatoriale distincte propuse de Alina Grau (performance artist) și Giles Eldridge (artist vizual). După proiecție, cei prezenți sunt invitați la o discuție liberă.
Mulțumim Teatre și Adrianei Gheorghe pentru generozitatea de a ne oferi spațiu, în toate sensurile posibile!
Primul eveniment este dedicat punerii în scenă a intimității, ca gest politic care contestă iraționalitatea și lipsa de sens a lumii. Intimitatea devine o metodologie subtilă, persistentă și durabilă a corpului de a produce înțeles, prin remodelarea modurilor de subiectivare.
Artiștii din acest program (fie că sunt pionieri ai avangardelor sau practicieni contemporani) vorbesc, cad, cântă, arhivează, formulează sau propun.
Vocea umană, înțeleasă ca material în sine, este uneori desprinsă de sensul literal al cuvintelor. Scene poetice sunt juxtapuse cu imagini documentare.
Punerea în prim-plan a materialității corpului, îl situează pe acesta deasupra narațiunii sau a mesajului, în combinație cu moduri reflexive care transmit preocupări ontologice imanente, ce se nasc și se dezvoltă din interiorul experienței corpului, al practicii sau al realului însuși, ieșind din principii abstracte sau exterioare.
Principala intenție este dezvăluirea artificiului, prin acțiuni în timp real aparent lipsite de sens, alăturate sau aflate în tensiune cu convențiile cinematografice ale montajului sau colajului.
Iar numitorul comun este umorul, aceasta modalitate de detensionare colectivă, o nevoie interiorizată de a ne mărturisi umanitatea.

*Acest program este prezentat strict în scopuri educaționale, non-comerciale și comunitare. Nu deținem drepturile asupra operelor prezentate.

Bas Jan Ader
Fall 1 (Los Angeles 1970)
Fall II (Amsterdam 1970)
I’m Too Sad To Tell You (1971) (**see event photo)
Broken Fall (Geometric) [West Kapelle – Holland]
Broken Fall (Organic) [Amsterdamse Bos – Holland]
Nightfall
11.30 min

Gravity unfolds as a deterministic force in this melancholic exploration of falling, weeping, and tension. The descent into natural rhythms trace movements that feign passivity in a decisive act of will, quietly and slowly witnessing the body’s transcendence into the exterior world.

Gravitația se desfășoară precum o forță inevitabilă, în această explorare melancolică a căderii, plânsului și tensiunii. Alinierea cu ritmurile naturale trasează mișcări ce mimează pasivitatea, într-un act decisiv al voinței, consemnând tăcut și lent transcendența corpului către lumea exterioară.

John Baldessari
Baldessari Sings LeWitt (1972) – 13 min

John Baldessari’s performance consists of him singing each of Sol LeWitt’s thirty-five statements on conceptual art to the melodies of popular songs.
The ”art aria” functions with performative charm like a playful mockery that makes the text opaque but present, deviating from the authority associated with purely dry intellectual language.

Performance-ul lui John Baldessari constă în interpretarea cântată a celor treizeci și cinci de declarații despre arta conceptuală ale lui Sol LeWitt, pe melodii de cântece cunoscute.
Această „arie” artistică funcționează, cu farmec performativ, ca o ironie jucăușă ce face textul opac, dar prezent, printr-o deviere de la autoritatea asociată discursului teoretic intelectual rece și conceptual.

Gordon Matta-Clark
Clockshower (1973) -13.12 min

Echoing the famously perilous clock scene from Harold Lloyd’s 1923 silent film Safety Last!, Gordon Matta‑Clark’s performance can be read both as a homage to the daring physicality of silent and burlesque comedy and as a recontextualisation of the act into a conceptual art object, where urban space becomes the stage for routine gestures transformed into artistic practice, that is doomed to be free.

Preluând imagistica celebrei și periculoasei scene a ceasului din pelicula mută Safety Last! (1923) al lui Harold Lloyd, performance-ul lui Gordon Matta-Clark poate fi citit atât ca un omagiu adus fizicalității curajoase a comediei mute și burlești, cât și ca o recontextualizare a gestului într-un obiect de artă conceptuală, în care spațiul urban devine scenă pentru obiceiuri gestuale transformate în practică artistică, menită să fie eliberată de constrângeri.

Pipilotti Rist
I’m Not The Girl Who Misses Much (1986) – 7.45 min

A subject matter positioned between desire, acceleration, deceleration, distortion, and loops. The body seduces with a poetic rhythm, even if fractured vertical lines freeze the image. Everything is distorted, yet we still perceive the artist’s body asserting her self-determined statement “I’m Not the Girl Who Misses Much”, referencing John Lennon’s song, in an obsessional act of identification.

Un subiect situat între dorință, accelerare, încetinire, distorsiune și repetiții. Corpul seduce cu un ritm poetic, chiar dacă linii verticale fragmentate suspendă imaginea. Totul este distorsionat, însă percepem în continuare corpul artistei afirmându-se printr-un enunț categoric: „I’m Not the Girl Who Misses Much”, cu referință la un cântec al lui John Lennon, într-un act obsesiv de identificare.

Vito Acconci
Open Book (1974) – 10.09 min

Reflexively considering the material difference between live performance and filmed performance, Acconci’s mouth forces a sensual, intimate connection to corporeal life itself, inscribed into nutrition, digestion, defecation, sexuality, and the materiality of the flesh. The alienation inherent in his manner of speaking is intensely visceral, irresolvable, like a threatening cry for togetherness and shared presence.

Reflectând asupra diferenței materiale dintre performance-ul live și cel filmat, gura lui Acconci forțează o conexiune senzuală, intimă cu viața corporală însăși, înscrisă în nutriție, digestie, defecație, sexualitate și materialitatea cărnii. Alienarea inerentă modului său de a rosti este intens viscerală, insurmontabilă, asemenea unui apel amenințător pentru comuniune și existență împărtășită.

John Smith
The Girl Chewing Gum (1976) – 12 min

Exposing the artifice of cinematic conventions, by questioning notions of documentary objectivity and the illusionistic aspect of the narrative, John Smith shapes images through language, organising the creation of meaning into a misleading deliberate construction that reveals the impossibility of neutrality in film.

Dezvăluind artificiul convențiilor cinematografice, prin chestionarea noțiunilor de obiectivitate documentară și a caracterului iluzoriu al narațiunii, John Smith modelează imaginile prin limbaj, organizând producerea sensului într-o construcție deliberat aparentă, relevând imposibilitatea neutralității în film.

Luke Fowler
Houses (For Margaret) (2019) – 4.52 min

Like a filmic archivist, Luke Fowler pays his tribute to Scottish filmmaker and poet Margaret Tait on the occasion of her centenary. By filming excerpts from her writings and production diaries and exploring her native setting, Orkney, the question that arises is: How do you reflect on the archive of a living record, between landscapes, home and memory?

Asemenea unui custode arhivist al filmului, Luke Fowler aduce un omagiu cineastei și poetei scoțiene Margaret Tait, cu ocazia centenarului său. Filmând fragmente din scrierile și jurnalele ei de producție de film și explorând locurile natale din Orkney, apare întrebarea: Cum reflectezi asupra memoriei vii, între peisaje, cămin și amintiri?

Margaret Tait
Colour Poems (1974) – 12 min.

A poem that consists of nine short films, curating between real, meditative observation, landscapes and domestic scenes from Tait’s native Orkney Islands. Unrelated glimpses of an idiosyncratic style, with strategies of recognition that evoke a shared, collective memory.

Un poem alcătuit din nouă scurtmetraje, care oscilează între observație reală, meditativă, peisaje și scene domestice din insulele natale Orkney. Fragmente nealiniate ale unui stil idiosincratic, cu strategii de recunoaștere ce evocă o memorie comună, colectivă.

Curatori:

Giles Eldridge
Artist vizual din UK stabilit la București
Visual artist from the UK, based in Bucharest.
More at:
https://www.instagram.com/pinkasarp/

Alina Grau
performance artist
More at:
https://www.instagram.com/pampafraga/

https://www.facebook.com/events/1483223146785969/