Vă invităm Vineri, 5 septembrie 2025, ora 19.00 la spectacolul de teatru „Steaua fără nume”, regia Andrei Ciobanu (Amfiteatrul Palas).
Bilete aic: https://www.ateneuiasi.ro/class/steaua-palas/ sau la casieria Ateneului!

Douăsprezece ore pe zi îi scrâșneau bocancii sub zăpada proaspătă, după care rămânea singur cu noaptea în aer stătut, prizonier al unui mare viscol. Era evreu. Fusese condamnat să lucreze la halta Grivița, scos din rost, golind și gonind lumea, în timp ce plăci de gramofon se învârteau încetișor și ronțăiau melodii mărunte în casele din București. În Criterion fusese coleg cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu si Constantin Noica; „Am rămas azi cu 200 lei buzunar”, nota în jurnal. Avea nevoie de bani să plătească taxele impuse evreilor, altfel risca să fie deportat în Transnistria. „Ferește linia! Ferește linia!”, și trenurile treceau. Într-o noapte albastră ca cerneala, toate liniile aveau să devină replici, pentru că deja dospea în el o idee, îi urca pe gât și îi inunda creierul. „Măcar să i-o fi vândut lui Sică Alexandrescu”, evreilor oricum le era interzis să apară pe afișele teatrelor românești. Ianuarie 1943, Iosif Hechter, se ascundea sub numele Mihail Sebastian.
La o săptămână, într-o altă noapte albastră ca cerneala, avea să vorbească cu Nora Piacentini și Mircea Șeptilici. Amândoi întrezăresc un mare succes: “Scrie și te jucăm!”. Și iată că Mihail Sebastian se ascundea acum sub numele de Victor Mincu. Secretul e păstrat, nici Radu Beligan, care îl juca pe Miroiu, nu știe nimic despre asta, mai mult, insistă de câteva ori să-l cunoască pe autor. Titlul e schimbat rapid din „Ursa Mare” în „Steaua fără nume” iar emoțiile sunt copleșitoare. Un mare risc, deoarece acoperirea unui evreu era pedepsită prin lege.
Trupa de la Alhambra citea textul în teatru, Sebastian aștepta într-o cafenea vizavi. Nu-și mai găsea locul în acest București ostil și nesigur. Războiul, holocaustul, lumea lui ca o visătorie pusă pe jar, îl aruncaseră în scris. Poate că și iubirea neîmplinită pentru Leny Caler îi contribuise.
Un orășel șters de provincie cu cele mai zgomotoase ferestre din lume, o gară în care nu opresc trenurile rapide, miros de carte veche, o camera sărăcăcioasă, un profesor cu capul în stele, o tânără capricioasă, genul femme-objet, plină de parfumul distracției celor bogați; o stea care se abate din traiectoria ei obișnuită, o iubire cosmică, două feluri de a exista, două modalități de abordare a vieții, diferite dar profund conguente. Totul într-o noapte albastră ca cerneala, și o stea primește un nume! Soare Z Soare, sub bagheta căruia se construia spectacolul, îl sună, îi confirmă: „E o capodoperă!”.
1 martie 1944, agenții siguranței erau în sala arhiplină: „Nu a fost un succes, a fost un triumf!” scria presa. Și așa avea să rămână până la bombardamentul angloamerican, când nu s-a mai jucat. Spectacolul a fost o evadare, ceea ce este și astăzi, fie şi pentru un timp scurt, din realitatea anostă într-o lume de o frumuseţe stranie. Emoții curate, vibrante, Un spectacol cald și simplu, o comedie romantică gingașă, umor duios, o scânteie din lumea Interbelicului.
„Steaua fără nume”, un spectacol în care comedia se împletește cu drama, recomandat cu căldură tuturor celor care vor să viseze și să evadeze din cotidian!
„Steaua făr nume” e o savuroasă comedie romantică plină de emoție, sensibilitate, lirism, empatie și, nu în ultimul rând, umor. Acțiunea se desfășoară în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, un timp plin de bonomia și parfumul specifice epocii. O gară dintr-un târg cenușiu de provincie- acesta este locul, aparent banal, în care se întâlnesc cele două personaje: timidul și visătorul profesor Miroiu și Mona, o fată frumoasă captivă a confortului lejer obținut. Dar ce se va întâmpla în noaptea specială care va urma va schimba pentru totdeauna destinul celor doi. Bărbatul, care își imagina o lume de o frumusețe infinită, își vede materializat visul, iar femeia fără nicio adevărată pasiune, prinsă într-o lume a bogației materiale, se descoperă, în sfârșit, pe sine. Se va îndrăgosti Mona? S-ar putea. Se va (re)descoperi Mona? Cu sigurață.
Dar dimineață va disipa magia nopții și va aduce un personaj-cheie. Apariția lui Grig va obliga personajul central al piesei să penduleze între tentația visului și cea a luxului. Ce decizie va lua Mona?!

Durata piesei: 1h 50 min

Regia și versiunea scenică: Andrei Ciobanu
Scenografie: Cătălin Târziu
Compoziție muzicală: Dan Spînu
Light design: Lucian Țurcanu

Distribuție:
Bogdan Matei – Marin Miroiu
Cezara Fantu – Mona
Codrin Danilă – Radu Udrea
Alexandra Paftală – Domnișoara Cucu
Alin Zară – Grig
Gelu Ciobotaru– Șeful de gară
Răzvan Grosu – Ichim
Mara Lucaci – Eleva

https://www.facebook.com/events/24195759506723823/