Vivaldi e un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Muzica sa, plină de patos și de spirit, încântătoare, colorată și sclipitoare, când abruptă, când sfâșietor de duioasă, e pur și simplu magie sonoră de esență nobilă. Cu cât asculți mai mult, cu cât o cunoști mai bine, cu atât îți place mai tare. E ca o ambrozie de care nu te mai saturi.

Dar ce se întâmplă atunci când, în distribuția unor astfel de lucrări binecunoscute și preaiubite, apare un instrument modern precum chitara? Cum se comportă țesătura bogată, de catifea barocă, a muzicii lui Vivaldi? Ce irizații capătă aceasta în lumina nouă reflectată de sunetul maiestuos al chitarei?

La această provocare și-au propus să răspundă chitaristul Maxim Belciug și cei patru minunați instrumentiști care alcătuiesc cvartetul Consonanțe al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău: Andrei Onofrei (vioara I), Ștefan Epuran (vioara II), Iulian Bolog (violă) și Alexandra Elefterescu Tăbăcaru (violoncel). Alegând să ocolească cu bună știință emblematicele Anotimpuri, muzicienii au deschis vastul sipet de comori al preotului roșu și au întocmit un program ce are în centru Concertul RV 93 în re major în aranjament pentru chitară și cvartet de coarde și Trio sonata RV 82 în do major, la care se adaugă alte pagini din creația lui Vivaldi, de la lucrări exuberante, până la compoziții de profund fior liric. Un program în care chitara, cu sunetul său solar și impunător prin bogăția de nuanțe, pulsează, când dramatic, când melancolic, când dansant, în peisajul plin de viață desenat de instrumentele cu coarde, cu ritmurile și armoniile lor mișcătoare.

Cântate astfel, partiturile dezvăluie energii noi și deschid dialoguri emoționante, intime și exaltante, care pun în lumină geniul lui Vivaldi în a crea o muzică nu doar impresionantă ca formă, cât mai ales profund umană. O muzică cu inimă. Inima roșie a barocului.

https://www.facebook.com/events/1501520371183987/