[All 3 screenings have RO & EN subtitles]

🌀 Programul își propune o incursiune în trecutul unui spațiu cultural din care facem parte și cu care avem mai multe afinități decât la prima vedere – de la regimurile și cotiturile politice aflate în sincron la evoluția drepturilor femeilor.

🗓️ 15 martie
𝑾𝒆 𝑾𝒆𝒓𝒆 𝒀𝒐𝒖𝒏𝒈 (𝑨 𝒃𝒚𝒂𝒉𝒎𝒆 𝒎𝒍𝒂𝒅𝒊), 𝟏𝟗𝟔𝟏
⏰ 18:00
Filmul ne duce înapoi în zilele rezistenței bulgare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea urmărește soarta câtorva tineri, membri ai Rezistenței, și iubirile lor pe fundalul amenințării naziste.

🗓️ 16 martie
𝑻𝒉𝒆 𝑻𝒊𝒆𝒅-𝑼𝒑 𝑩𝒂𝒍𝒍𝒐𝒐𝒏 (𝑷𝒓𝒊𝒗𝒂𝒓𝒛𝒂𝒏𝒊𝒚𝒂𝒕 𝒃𝒂𝒍𝒐𝒏), 𝟏𝟗𝟔𝟕
⏰ 18:00
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un balon de baraj se desprinde din Ploiești, traversează Dunărea și se oprește deasupra unui sat de munte din Bulgaria. Fascinați de libertatea lui și temători privindu-i originea, sătenii se înarmează până în dinți și se chinuie să-l doboare.

𝑻𝒉𝒆 𝑳𝒂𝒔𝒕 𝑾𝒐𝒓𝒅 (𝑷𝒐𝒔𝒍𝒆𝒅𝒏𝒂𝒕𝒂 𝒅𝒖𝒎𝒂), 𝟏𝟗𝟕𝟑
⏰ 20:00
Un film despre ultimele zile a șase femei – șase deținute din motive politice care se opun guvernului-marionetă al naziștilor. Fiecare se poate salva dacă le trădează pe celelalte. În ciuda situației lor sumbre, ele reușesc să râdă și chiar să sărbătorească.

📍Cinema Muzeul Țăranului
🎟️ Bilete: https://eventbook.ro/program/f-sides

Pornim de la prezumția că există un imaginar și un limbaj afectiv comun între locuitorii așa-zisei Europe de Est, un spațiu format din culturi foarte diferite, dar perceput ca fiind izolat și omogen prin existența lui ca bloc în perioada comunistă, pe care îl privim uneori chiar noi ca pe un loc alterizat, deoarece nu l-am văzut suficient (de sincer) reflectat pe ecrane sau i-am respins instinctiv trecutul după dezintegrarea blocului în ‘89.

–
𝐑𝐞𝐭𝐫𝐨𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯ă 𝐁𝐢𝐧𝐤𝐚 𝐉𝐞𝐥𝐢𝐚𝐳𝐤𝐨𝐯𝐚: 𝐈𝐝𝐞𝐚𝐥 ș𝐢 𝐝𝐞𝐳𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐞, 𝐫â𝐬 ș𝐢 𝐩𝐥â𝐧𝐬
(Dora Leu, curatoare asociată)

Deși fostă partizană comunistă de dinainte de venirea la putere a partidului, Binka Jeliazkova nu s-a aflat niciodată în grațiile regimului socialist bulgar, așa cum te-ai aștepta de la o regizoare care s-a împotrivit la fiecare pas pretențiilor cuminți, nonconflictuale și utopice ale doctrinei estetice socialiste.

Ce-a interesat-o, în schimb, au fost mai degrabă dubiul, disperarea și deziluzia – valori deloc dezirabile în termenii aspirațiilor cincinalist-luminoase ale programului de stat, dar profund umane.

În ciuda unui talent fervent și a unei aprecieri festivaliere puțin obișnuite pentru un cineast provenit de după Cortina de Fier, cariera sa a fost intens marcată de luptă, cenzură și interdicții, mai multe dintre filmele sale fiind rapid retrase și nemaivăzând lumina zilei până în 1989. În 1967, „The Tied-Up Balloon” (Balonul captiv; original: Privarzaniyat balon) era retras de către guvern de la Festivalul de Film de la Veneția, deși filmul a persistat drept ceea ce mulți consideră nu numai capodopera sa, dar și unul dintre cele mai importante repere ale cinemaului bulgar de-a-ntregul. Numele lui Jeliazkova persistă și el, nu numai ca prima regizoare de film a Bulgariei, ci și ca exponenta unor inflexiuni moderniste și libere într-un sistem cinematografic național inflexibil și al unor filme politice care depășesc convenționalitatea didactic-sterilă a filmului tipic cu partizani și ilegaliști.

Ceea ce leagă cele trei filme reunite în această retrospectivă, „We Were Young” (Iar noi eram tineri; original: A byahme mladi, 1961), „The Tied-Up Balloon” (1967) și „The Last Word” (Ultimul cuvânt; original: Poslednata duma, 1973), e un fir roșu al rezistenței, nu doar a personajelor în fața unor regimuri totalitare, ci și a regizoarei, de partea cealaltă a camerei, atât în tinerețea sa politică, cât și în industria naționalizată.

„We Were Young” (1961) e primul film pe care Jeliazkova îl regizează de una singură, debutul său, „Life Flows Slowly By…” (Viața curge încet…; original: Zhivotut si teche tiho…, 1957), fiind scris de soțul său, Hristo Ganev, și regizat împreună cu acesta. Scenariul acestui celui de-al doilea film – în fapt, debutul său formal –, realizat tot de către Ganev și inspirat, în parte, din trecutul celor doi parteneri în rezistența antifascistă, urmărește o poveste de dragoste între doi tineri care se înfiripă în timpul ocupației naziste. Odată cu dragostea se înfiripă totuși și ezitarea: dacă partizanii din „Life Flows Slowly By…” sunt puternic mânați de propriile idealuri, credințele grupării de rezistență din „We Were Young” încep să se zdruncine și pesimismul macină. Printre jocurile de umbră și lumină care metaforizează iubirea, se întrezăresc accente moderniste precum niște neașteptate inferențe autoreflexive despre mediu și imagine, anunțate de o tânără pasionată de fotografie – în mod remarcabil printre puținele personaje cu dizabilități din cinemaul est-european.

Regimul autoritar din „The Tied-Up Balloon” (1967) e mult mai evaziv – el n-are un nume. Dar, dacă nu se vede, se simte; se-aude în limbajul de lemn al anunțurilor de la radio și-al retoricii alarmiste care vorbește despre inamici ai statului. Acest al treilea film al lui Jeliazkova se articulează ca o parabolă satirică, urmărind reacțiile și temerile generate de prezența unui dirijabil ancorat de nicăieri într-un sat. Acest obiect zburător neidentificat, cu propria mentalitate și cu propriul monolog de entitate fantastică, generează fantasme donquijotești, dar și discuții extinse despre cultura supravegherii și controlul statal (să ne permitem să remarcăm că în plin Război Rece). Jeliazkova folosește aici o tușă care tinde mai spre clasicism, împăcând totuși umorul balcanic al unei comedii vulgare – ireverentă, dar și a vulgului – cu un realism magic deopotrivă oniric și tăios, ca formă de rezistență în fața absurdului.

„The Last Word” (1973), realizat de-abia după șase ani de dizgrație în relație cu autoritățile și cenzura, e poate cel mai teatral dintre filmele lui Jeliazkova în ce privește convenția, dar și ca intensitate sofocliană a trăirii. Petrecut tot în timpul ocupației naziste, în interiorul unei închisori, Poslednata Duma (care dă și numele bulgar al filmului), acest tur de forță se apleacă asupra a șase prizoniere care își așteaptă sfârșitul. Ele sunt constant trase înspre a se deconspira reciproc, dar rezistă eroic, găsind în adâncul sufletului lor puterea de a se bucura și sărbători împreună între zidurile celulei lor. „The Last Word” e mai degrabă un tratat decât o parabolă, despre feminitate și solidaritate, despre rezistența individuală și cea colectivă, în fața regimurilor, dar și în fața dezumanizării. În acest spațiu concentric și claustrofobic al închisorii, Jeliazkova vine cu o furie în stil, într-unul dintre filmele sale cele mai ambițioase formal. Narațiunea începe în prezentul anilor 1970, cu tineri care sărbătoresc martirii rezistenței antifasciste – știm deja de la început că solidaritatea acestor femei va rezista în timp.

Pe de-o parte, filmele Binkăi Jeliazkova vorbesc despre grupuri și destine colective, despre unitate și solidaritate, despre oamenii puțini care rezistă în fața celor mulți. De cealaltă parte, se află o critică deschisă, o neîncredere profundă în sisteme și regimuri: când nu sunt absurde, sunt atroce. Peste aceste date se plasează un stil incredibil și extrem de proaspăt pentru întreg blocul estic: de la zoomuri lungi, înainte și înapoi, la unghiuri nebănuite, la înaltul cerului și la punctele cele mai de jos, Binka Jeliazkova a dat cinemaului câteva dintre cele mai aparte priviri asupra spațiului conținut de cadru – adesea însoțite de o caracteristică liniște.

Emoții/stări: liniște, anduranță, iubire, exaltare, visare, deziluzie, rebeliune, idealism, haz de necaz, nebunie, solidaritate, singurătate, omenie, așteptare, durere

*Filmele „We Were Young” și „The Tied-Up Balloon” vor fi proiectate în versiunile restaurate prin amabilitatea doamnei Svetlana Ganeva, directoare de imagine, fiica Binkăi Jeliazkova și a lui Hristo Ganev.

–
Retrospectiva face parte din sezonul 5 F-SIDES, în care chestionăm, discutăm și decodificăm alături de public sentimentele și trăirile, plasându-le între expresia lor socială și felul în care sunt mediate de experiența cinematografică.
Sezonul 5 se desfășoară între aprilie 2024 și februarie 2025 și este un program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri: Institutul Polonez, Cinema Muzeul Țăranului, Scena 9, Films in Frame

https://www.facebook.com/events/506168808880770/