F-Sides Cineclub
Urmează
No Events
No Events
05/09/2025 20:00
🎬 Seria de cineconcerte NEGATIV SONOR se încheie cu filmul mut american Shoes (1916), regizat de Lois Weber, cu un sound performance de Ariadna Ene-Iliescu (pian preparat, voce, bandă preînregistrată). 📍
🎬 Seria de cineconcerte NEGATIV SONOR se încheie cu filmul mut american Shoes (1916), regizat de Lois Weber, cu un sound performance de Ariadna Ene-Iliescu (pian preparat, voce, bandă preînregistrată).
📍 Goethe-Institut București
🗓️ 5 septembrie
🕣 20:00
🎟️ Rezervă-ți loc gratuit: https://eventbook.ro/film/bilete-shoes
🎞️În vreme, Lois Weber a fost una dintre cele mai de succes scenariste și regizoare ale Hollywoodului timpuriu, prin comparație inclusiv cu mulți alți regizori de gen masculin, presa epocii și studiourile adesea citând-o ca pe o prezență genială. Rămâne întrebarea: oare de ce, de atunci până astăzi, ea a căzut în obscuritate, fiind recuperată de-abia recent?
În esență o dramă urbană despre o adolescentă săracă care își întreține întreaga familie, Shoes e bazat pe o nuvelă scrisă de sufragista americană Stella Wynne Herron, poveste la rândul său inspirată de o carte scrisă de Jane Addams despre contextele socio-economice ale prostituției și nevoia educației pentru femei, intitulată A New Conscience and an Ancient Evil și citată în prima secvență a filmului.
Dorința tinerei Eva de a-și cumpăra pantofi nu-i vreun capriciu romantic, ci o nevoie materială, aceasta rănindu-se în fiecare zi mergând la muncă în aceleași botine peticite cu carton. Cu un tată care nu lucrează și cu banii familiei mergând către mâncare și către surorile sale, singura soluție a Evei rămân avansurile unui individ dubios, tâlcul poveștii prezentându-ne-o ca o floare care n-a avut șansa să înflorească.
Pe cât filmul se încadrează în tendința moralizatoare din epocă (vezi preocuparea studiourilor pentru subiecte de tipul problemei drogurilor), pe atât Weber infuzează o narațiune uzată despre sărăcie cu inflexiuni feministe despre inegalitate și cu detalii inovatoare de atmosferă – cadre de la nivelul picioarelor sau reflexiile protagonistei într-o oglindă spartă induc o angoasă palpabilă, aproape modernistă. – Dora Leu, Curatoare asociată
🪗 Ariadna Ene-Iliescu a studiat compoziție și dirijat de orchestră la Universitatea Națională de Muzică București. Cântă la pian, uneori la violă, vioară și la alte instrumente. Muzica i-a fost aproape de când se știe și reprezintă pentru ea atât un mod de exprimare, cât și un teren de căutări, experiment și joacă. Explorează improvizația singură, în cadrul colectivelor „Al Ehtifal” și „The Mad Haterpillars” sau în grupuri create ad-hoc. Începând din 2022, desfășoară programul educațional „Laboratorul de teatru muzical”, în care elevi de gimnaziu sunt provocați să improvizeze și să creeze muzical și dramatic. Este colaborator la Radio România Muzical.
—
NEGATIV SONOR este o serie de 3 cineconcerte care se desfășoară între iunie-august 2025 și care cuprinde filme mute despre rezistență tăcută, regizate de femei, cu muzică live compusă și interpretată de 3 artiste contemporane: Bogdana Dima, Diana Miron și Ariadna Ene-Iliescu.
Curatoare filme: Georgiana Vrăjitoru
Curatoare sonoră: Elena Dobîndă, din echipa Image and Sound
—
Parteneri: Image and Sound, Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, Goethe-Institut București, Groupama, Rezidența9, Scena9, Films in Frame
Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
https://www.facebook.com/events/1462012614706268/
Grădinița Nr. 85, Calea Dorobanților, 010573 București, România
Goethe-Institut Bucuresti
18/07/2025 21:00
🎬 NEGATIV SONOR continuă cu filmul mut georgian Ujmuri (1934), regizat de Nutsa Gogoberidze, cu un sound performance de Diana Miron (vioară, violă, obiecte, tape) 📍 Rezidența9 🗓️ 18 iulie 🕣
🎬 NEGATIV SONOR continuă cu filmul mut georgian Ujmuri (1934), regizat de Nutsa Gogoberidze, cu un sound performance de Diana Miron (vioară, violă, obiecte, tape)
📍 Rezidența9
🗓️ 18 iulie
🕣 21:00
🎟️ Intrarea este gratuită, pe bază de rezervare: https://bit.ly/3IgBEkA
🎞️‘Nutsa Gogoberidze e prima regizoare de origine georgiană, dar și a doua cineastă a spațiului sovietic, după Esfir Șub (ale cărei influențe montajiste se văd în documentarul său Buba, 1930).
Considerat pierdut până recent, după ce autoritățile sovietice au interzis filmul la scurt timp de la apariția sa, în ciuda unor intervenții ale unor personaje ca Serghei Eisenstein, Alexandr Dovjenko și Viktor Șklovski, Ujmuri răstoarnă în cap misiunea didactic-ideologică care i-a fost atribuită inițial (după spusele fiicei cineastei, Eisenstein și Dovjenko par să fi și contribuit la scenariu).
Trimisă să realizeze un film celebrator la adresa acțiunilor de mecanizare și de drenare a mlaștinilor întreprinse de autorități în regiune, Gogoberidze realizează, în fapt, un eseu poetic experimental care sărbătorește natura și care se opune omogenizării etnice. Imagini extrem de tactile ale climatului subtropical al Mingreliei, ale noroiului și ale focurilor sunt montate în contrabalansul mașinăriilor, al schelelor și al metalelor bocănind, deturnând o poveste-tip despre un oficial trimis în zonă într-un exercițiu magic-etnografic despre o comunitate și minoritate indigenă.
Pe fundal animist, alimentat de o zeitate locală a mlaștinii, se zăresc în Ujmuri și niște teme proto-ecologiste, topite într-un tablou spectaculos în experimentul său. – Dora Leu, Curatoare asociată
🪗 Diana Miron (n. 1989) este o figură proeminentă a scenei românești de muzică experimentală, care se bucură de un lung parcurs de muzică clasică/contemporană, având ca obiectiv manifestarea unui spațiu mereu nou. Interesele ei pentru artă sonoră și varietatea media survin natural, începând să studieze muzica la vârsta de 5 ani, și finalizând studiile cu licență și master în Compoziție Jazz la Universitatea Națională de Muzică București.
Contextul socio-politic restrictiv în care se dezvoltă și mai apoi colaborările cu artiști români și internaționali îi conturează ca rezultat dominant dorința de eliberare de barierele stilistice prin explorare cu sunet, improvizație (solo/colectivă), video art, sound objects şi performance. Proiectele sale includ compoziție de soundtrack și sound design pentru spectacole de teatru, film, predare de tehnici vocale extinse, ateliere de lucru cu sunet și instalații performative. Dezvoltându-și constant un limbaj instrumental propriu și expresia vocală prin metode experimentale, Diana Miron performează în mai multe țări din UE și festivaluri precum CTM Berlin, City Sonic Brussels, Sacrum Profanum Krakow, Berlin Atonal etc. Ca punct de plecare, lucrările sale răspund în mod direct şi se conectează cu mediul înconjurător, valorificând claritatea momentului prezent. Inspirată de potențialul nelimitat al materiei sonore, de noile perspective, convenții sau de mediul virtual, respinge narativele culturii de masă într-o manieră care implică direct privitorul/ascultătorul.
—
NEGATIV SONOR este o serie de 3 cineconcerte care se desfășoară între iunie-august 2025 și care cuprinde filme mute despre rezistență tăcută, regizate de femei, cu muzică live compusă și interpretată de 3 artiste contemporane: Bogdana Dima, Diana Miron și Ariadna Ene-Iliescu.
Curatoare filme: Georgiana Vrăjitoru
Curatoare sonoră: Elena Dobîndă, din echipa Image and Sound
—
Parteneri: Image and Sound, Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, Groupama, Rezidența9, Scena9, Films in Frame
Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării
Rezidența9 este un centru cultural din inima orașului, coordonat de Fundația9. La Rezidența9 aducem împreună gânditori, creatori, comunități și oameni de știință într-un dialog deschis, pentru o mai bună înțelegere asupra lumii în care trăim. Împreună, ne străduim să construim un spațiu sigur, inclusiv și primitor pentru oricine ne trece pragul.
Scena9, Școala9 și Rezidența9 sunt programe coordonate de Fundația9, care se află la intersecția dintre artă contemporană, jurnalism independent și educație continuă. Fundația9 este fondată de BRD – Groupe Société Générale
https://www.facebook.com/events/1400651644487680/
Strada Ion Luca Caragiale 32, 020046 București, România
Rezidența9
15/06/2025 20:30
🎬 NEGATIV SONOR începe cu filmul mut ‘A Santanotte (1922), regia Elvira Notari și muzică live de Bogdana Dima (acordeon, voce și bandă preînregistrată) 📍 Rezidența9 🗓️ 15 iunie 🕣
🎬 NEGATIV SONOR începe cu filmul mut ‘A Santanotte (1922), regia Elvira Notari și muzică live de Bogdana Dima (acordeon, voce și bandă preînregistrată)
📍 Rezidența9
🗓️ 15 iunie
🕣 20:30
Intrarea este gratuită, dar necesită rezervare: https://eventbook.ro/music/bilete-negativ-sonor
🎞️‘A Santanotte (1922), regizat de Elvira Notari, este o melodramă napolitană despre Nanninella, o tânără nevoită să muncească într-o cafenea pentru a-și susține familia și a-și salva iubitul acuzat pe nedrept. Prinsă între loialitate, sărăcie și constrângerile sociale, Nanninella navighează o lume dominată de violență patriarhală și compromisuri. Filmul oferă o privire lucidă asupra condiției femeilor din clasele muncitoare în sudul Italiei de început de secol XX.
🪗 Bogdana Dima (n.1990) este o artistă multilaterală, cu studii de muzică clasică (pian, percuție, dirijat coral) și compoziție contemporană care activează în prezent pe scena de improvizație liberă din București. Interesată de arta sincretică, de spectacolul complex în care muzica reprezintă o parte substanțială, abordează mai multe instrumente (acordeon, violoncel, voce) și discipline performative, dezvoltând astfel o înțelegere profundă a complexității culorilor și tonurilor melodice combinate cu o țesătură vibrantă. A colaborat cu artiști locali și internaționali, a fost membră PFA Orchestra, un grup de lucru pentru cercetare para-academică și independentă în muzică, a compus muzică pentru spectacole de teatru, iar acum face parte din AL.Ehtifal Project, un corp flexibil de muzicieni care provoacă peisajul muzical dominant și normele stabilite prin forme autentice de expresie artistică, născute din nevoia de experimentare.
—
Parteneri: Image and Sound, Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, Groupama, Rezidența9, Scena9, Films in Frame
Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării
https://www.facebook.com/events/1017855037124332/
Strada Ion Luca Caragiale 32, 020046 București, România
Strada Ion Luca Caragiale 32, 020046 București, România
15/03/2025 18:00 - 16/03/2025 23:00
[All 3 screenings have RO & EN subtitles] 🌀 Programul își propune o incursiune în trecutul unui spațiu cultural din care facem parte și cu care avem mai multe afinități decât
[All 3 screenings have RO & EN subtitles]
🌀 Programul își propune o incursiune în trecutul unui spațiu cultural din care facem parte și cu care avem mai multe afinități decât la prima vedere – de la regimurile și cotiturile politice aflate în sincron la evoluția drepturilor femeilor.
🗓️ 15 martie
𝑾𝒆 𝑾𝒆𝒓𝒆 𝒀𝒐𝒖𝒏𝒈 (𝑨 𝒃𝒚𝒂𝒉𝒎𝒆 𝒎𝒍𝒂𝒅𝒊), 𝟏𝟗𝟔𝟏
⏰ 18:00
Filmul ne duce înapoi în zilele rezistenței bulgare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea urmărește soarta câtorva tineri, membri ai Rezistenței, și iubirile lor pe fundalul amenințării naziste.
🗓️ 16 martie
𝑻𝒉𝒆 𝑻𝒊𝒆𝒅-𝑼𝒑 𝑩𝒂𝒍𝒍𝒐𝒐𝒏 (𝑷𝒓𝒊𝒗𝒂𝒓𝒛𝒂𝒏𝒊𝒚𝒂𝒕 𝒃𝒂𝒍𝒐𝒏), 𝟏𝟗𝟔𝟕
⏰ 18:00
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un balon de baraj se desprinde din Ploiești, traversează Dunărea și se oprește deasupra unui sat de munte din Bulgaria. Fascinați de libertatea lui și temători privindu-i originea, sătenii se înarmează până în dinți și se chinuie să-l doboare.
𝑻𝒉𝒆 𝑳𝒂𝒔𝒕 𝑾𝒐𝒓𝒅 (𝑷𝒐𝒔𝒍𝒆𝒅𝒏𝒂𝒕𝒂 𝒅𝒖𝒎𝒂), 𝟏𝟗𝟕𝟑
⏰ 20:00
Un film despre ultimele zile a șase femei – șase deținute din motive politice care se opun guvernului-marionetă al naziștilor. Fiecare se poate salva dacă le trădează pe celelalte. În ciuda situației lor sumbre, ele reușesc să râdă și chiar să sărbătorească.
📍Cinema Muzeul Țăranului
🎟️ Bilete: https://eventbook.ro/program/f-sides
Pornim de la prezumția că există un imaginar și un limbaj afectiv comun între locuitorii așa-zisei Europe de Est, un spațiu format din culturi foarte diferite, dar perceput ca fiind izolat și omogen prin existența lui ca bloc în perioada comunistă, pe care îl privim uneori chiar noi ca pe un loc alterizat, deoarece nu l-am văzut suficient (de sincer) reflectat pe ecrane sau i-am respins instinctiv trecutul după dezintegrarea blocului în ‘89.
—
𝐑𝐞𝐭𝐫𝐨𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯ă 𝐁𝐢𝐧𝐤𝐚 𝐉𝐞𝐥𝐢𝐚𝐳𝐤𝐨𝐯𝐚: 𝐈𝐝𝐞𝐚𝐥 ș𝐢 𝐝𝐞𝐳𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐞, 𝐫â𝐬 ș𝐢 𝐩𝐥â𝐧𝐬
(Dora Leu, curatoare asociată)
Deși fostă partizană comunistă de dinainte de venirea la putere a partidului, Binka Jeliazkova nu s-a aflat niciodată în grațiile regimului socialist bulgar, așa cum te-ai aștepta de la o regizoare care s-a împotrivit la fiecare pas pretențiilor cuminți, nonconflictuale și utopice ale doctrinei estetice socialiste.
Ce-a interesat-o, în schimb, au fost mai degrabă dubiul, disperarea și deziluzia – valori deloc dezirabile în termenii aspirațiilor cincinalist-luminoase ale programului de stat, dar profund umane.
În ciuda unui talent fervent și a unei aprecieri festivaliere puțin obișnuite pentru un cineast provenit de după Cortina de Fier, cariera sa a fost intens marcată de luptă, cenzură și interdicții, mai multe dintre filmele sale fiind rapid retrase și nemaivăzând lumina zilei până în 1989. În 1967, „The Tied-Up Balloon” (Balonul captiv; original: Privarzaniyat balon) era retras de către guvern de la Festivalul de Film de la Veneția, deși filmul a persistat drept ceea ce mulți consideră nu numai capodopera sa, dar și unul dintre cele mai importante repere ale cinemaului bulgar de-a-ntregul. Numele lui Jeliazkova persistă și el, nu numai ca prima regizoare de film a Bulgariei, ci și ca exponenta unor inflexiuni moderniste și libere într-un sistem cinematografic național inflexibil și al unor filme politice care depășesc convenționalitatea didactic-sterilă a filmului tipic cu partizani și ilegaliști.
Ceea ce leagă cele trei filme reunite în această retrospectivă, „We Were Young” (Iar noi eram tineri; original: A byahme mladi, 1961), „The Tied-Up Balloon” (1967) și „The Last Word” (Ultimul cuvânt; original: Poslednata duma, 1973), e un fir roșu al rezistenței, nu doar a personajelor în fața unor regimuri totalitare, ci și a regizoarei, de partea cealaltă a camerei, atât în tinerețea sa politică, cât și în industria naționalizată.
„We Were Young” (1961) e primul film pe care Jeliazkova îl regizează de una singură, debutul său, „Life Flows Slowly By…” (Viața curge încet…; original: Zhivotut si teche tiho…, 1957), fiind scris de soțul său, Hristo Ganev, și regizat împreună cu acesta. Scenariul acestui celui de-al doilea film – în fapt, debutul său formal –, realizat tot de către Ganev și inspirat, în parte, din trecutul celor doi parteneri în rezistența antifascistă, urmărește o poveste de dragoste între doi tineri care se înfiripă în timpul ocupației naziste. Odată cu dragostea se înfiripă totuși și ezitarea: dacă partizanii din „Life Flows Slowly By…” sunt puternic mânați de propriile idealuri, credințele grupării de rezistență din „We Were Young” încep să se zdruncine și pesimismul macină. Printre jocurile de umbră și lumină care metaforizează iubirea, se întrezăresc accente moderniste precum niște neașteptate inferențe autoreflexive despre mediu și imagine, anunțate de o tânără pasionată de fotografie – în mod remarcabil printre puținele personaje cu dizabilități din cinemaul est-european.
Regimul autoritar din „The Tied-Up Balloon” (1967) e mult mai evaziv – el n-are un nume. Dar, dacă nu se vede, se simte; se-aude în limbajul de lemn al anunțurilor de la radio și-al retoricii alarmiste care vorbește despre inamici ai statului. Acest al treilea film al lui Jeliazkova se articulează ca o parabolă satirică, urmărind reacțiile și temerile generate de prezența unui dirijabil ancorat de nicăieri într-un sat. Acest obiect zburător neidentificat, cu propria mentalitate și cu propriul monolog de entitate fantastică, generează fantasme donquijotești, dar și discuții extinse despre cultura supravegherii și controlul statal (să ne permitem să remarcăm că în plin Război Rece). Jeliazkova folosește aici o tușă care tinde mai spre clasicism, împăcând totuși umorul balcanic al unei comedii vulgare – ireverentă, dar și a vulgului – cu un realism magic deopotrivă oniric și tăios, ca formă de rezistență în fața absurdului.
„The Last Word” (1973), realizat de-abia după șase ani de dizgrație în relație cu autoritățile și cenzura, e poate cel mai teatral dintre filmele lui Jeliazkova în ce privește convenția, dar și ca intensitate sofocliană a trăirii. Petrecut tot în timpul ocupației naziste, în interiorul unei închisori, Poslednata Duma (care dă și numele bulgar al filmului), acest tur de forță se apleacă asupra a șase prizoniere care își așteaptă sfârșitul. Ele sunt constant trase înspre a se deconspira reciproc, dar rezistă eroic, găsind în adâncul sufletului lor puterea de a se bucura și sărbători împreună între zidurile celulei lor. „The Last Word” e mai degrabă un tratat decât o parabolă, despre feminitate și solidaritate, despre rezistența individuală și cea colectivă, în fața regimurilor, dar și în fața dezumanizării. În acest spațiu concentric și claustrofobic al închisorii, Jeliazkova vine cu o furie în stil, într-unul dintre filmele sale cele mai ambițioase formal. Narațiunea începe în prezentul anilor 1970, cu tineri care sărbătoresc martirii rezistenței antifasciste – știm deja de la început că solidaritatea acestor femei va rezista în timp.
Pe de-o parte, filmele Binkăi Jeliazkova vorbesc despre grupuri și destine colective, despre unitate și solidaritate, despre oamenii puțini care rezistă în fața celor mulți. De cealaltă parte, se află o critică deschisă, o neîncredere profundă în sisteme și regimuri: când nu sunt absurde, sunt atroce. Peste aceste date se plasează un stil incredibil și extrem de proaspăt pentru întreg blocul estic: de la zoomuri lungi, înainte și înapoi, la unghiuri nebănuite, la înaltul cerului și la punctele cele mai de jos, Binka Jeliazkova a dat cinemaului câteva dintre cele mai aparte priviri asupra spațiului conținut de cadru – adesea însoțite de o caracteristică liniște.
Emoții/stări: liniște, anduranță, iubire, exaltare, visare, deziluzie, rebeliune, idealism, haz de necaz, nebunie, solidaritate, singurătate, omenie, așteptare, durere
*Filmele „We Were Young” și „The Tied-Up Balloon” vor fi proiectate în versiunile restaurate prin amabilitatea doamnei Svetlana Ganeva, directoare de imagine, fiica Binkăi Jeliazkova și a lui Hristo Ganev.
—
Retrospectiva face parte din sezonul 5 F-SIDES, în care chestionăm, discutăm și decodificăm alături de public sentimentele și trăirile, plasându-le între expresia lor socială și felul în care sunt mediate de experiența cinematografică.
Sezonul 5 se desfășoară între aprilie 2024 și februarie 2025 și este un program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri: Institutul Polonez, Cinema Muzeul Țăranului, Scena 9, Films in Frame
https://www.facebook.com/events/506168808880770/
Strada Monetăriei nr 3 | Muzeul Țăranului, București
Strada Monetăriei 2, 011216 București, România
05/09/2025 20:00
🎬 Seria de cineconcerte NEGATIV SONOR se încheie cu filmul mut american Shoes (1916), regizat de Lois Weber, cu un sound performance de Ariadna Ene-Iliescu (pian preparat, voce, bandă preînregistrată). 📍
🎬 Seria de cineconcerte NEGATIV SONOR se încheie cu filmul mut american Shoes (1916), regizat de Lois Weber, cu un sound performance de Ariadna Ene-Iliescu (pian preparat, voce, bandă preînregistrată).
📍 Goethe-Institut București
🗓️ 5 septembrie
🕣 20:00
🎟️ Rezervă-ți loc gratuit: https://eventbook.ro/film/bilete-shoes
🎞️În vreme, Lois Weber a fost una dintre cele mai de succes scenariste și regizoare ale Hollywoodului timpuriu, prin comparație inclusiv cu mulți alți regizori de gen masculin, presa epocii și studiourile adesea citând-o ca pe o prezență genială. Rămâne întrebarea: oare de ce, de atunci până astăzi, ea a căzut în obscuritate, fiind recuperată de-abia recent?
În esență o dramă urbană despre o adolescentă săracă care își întreține întreaga familie, Shoes e bazat pe o nuvelă scrisă de sufragista americană Stella Wynne Herron, poveste la rândul său inspirată de o carte scrisă de Jane Addams despre contextele socio-economice ale prostituției și nevoia educației pentru femei, intitulată A New Conscience and an Ancient Evil și citată în prima secvență a filmului.
Dorința tinerei Eva de a-și cumpăra pantofi nu-i vreun capriciu romantic, ci o nevoie materială, aceasta rănindu-se în fiecare zi mergând la muncă în aceleași botine peticite cu carton. Cu un tată care nu lucrează și cu banii familiei mergând către mâncare și către surorile sale, singura soluție a Evei rămân avansurile unui individ dubios, tâlcul poveștii prezentându-ne-o ca o floare care n-a avut șansa să înflorească.
Pe cât filmul se încadrează în tendința moralizatoare din epocă (vezi preocuparea studiourilor pentru subiecte de tipul problemei drogurilor), pe atât Weber infuzează o narațiune uzată despre sărăcie cu inflexiuni feministe despre inegalitate și cu detalii inovatoare de atmosferă – cadre de la nivelul picioarelor sau reflexiile protagonistei într-o oglindă spartă induc o angoasă palpabilă, aproape modernistă. – Dora Leu, Curatoare asociată
🪗 Ariadna Ene-Iliescu a studiat compoziție și dirijat de orchestră la Universitatea Națională de Muzică București. Cântă la pian, uneori la violă, vioară și la alte instrumente. Muzica i-a fost aproape de când se știe și reprezintă pentru ea atât un mod de exprimare, cât și un teren de căutări, experiment și joacă. Explorează improvizația singură, în cadrul colectivelor „Al Ehtifal” și „The Mad Haterpillars” sau în grupuri create ad-hoc. Începând din 2022, desfășoară programul educațional „Laboratorul de teatru muzical”, în care elevi de gimnaziu sunt provocați să improvizeze și să creeze muzical și dramatic. Este colaborator la Radio România Muzical.
—
NEGATIV SONOR este o serie de 3 cineconcerte care se desfășoară între iunie-august 2025 și care cuprinde filme mute despre rezistență tăcută, regizate de femei, cu muzică live compusă și interpretată de 3 artiste contemporane: Bogdana Dima, Diana Miron și Ariadna Ene-Iliescu.
Curatoare filme: Georgiana Vrăjitoru
Curatoare sonoră: Elena Dobîndă, din echipa Image and Sound
—
Parteneri: Image and Sound, Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, Goethe-Institut București, Groupama, Rezidența9, Scena9, Films in Frame
Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
https://www.facebook.com/events/1462012614706268/
Grădinița Nr. 85, Calea Dorobanților, 010573 București, România
Goethe-Institut Bucuresti
18/07/2025 21:00
🎬 NEGATIV SONOR continuă cu filmul mut georgian Ujmuri (1934), regizat de Nutsa Gogoberidze, cu un sound performance de Diana Miron (vioară, violă, obiecte, tape) 📍 Rezidența9 🗓️ 18 iulie 🕣
🎬 NEGATIV SONOR continuă cu filmul mut georgian Ujmuri (1934), regizat de Nutsa Gogoberidze, cu un sound performance de Diana Miron (vioară, violă, obiecte, tape)
📍 Rezidența9
🗓️ 18 iulie
🕣 21:00
🎟️ Intrarea este gratuită, pe bază de rezervare: https://bit.ly/3IgBEkA
🎞️‘Nutsa Gogoberidze e prima regizoare de origine georgiană, dar și a doua cineastă a spațiului sovietic, după Esfir Șub (ale cărei influențe montajiste se văd în documentarul său Buba, 1930).
Considerat pierdut până recent, după ce autoritățile sovietice au interzis filmul la scurt timp de la apariția sa, în ciuda unor intervenții ale unor personaje ca Serghei Eisenstein, Alexandr Dovjenko și Viktor Șklovski, Ujmuri răstoarnă în cap misiunea didactic-ideologică care i-a fost atribuită inițial (după spusele fiicei cineastei, Eisenstein și Dovjenko par să fi și contribuit la scenariu).
Trimisă să realizeze un film celebrator la adresa acțiunilor de mecanizare și de drenare a mlaștinilor întreprinse de autorități în regiune, Gogoberidze realizează, în fapt, un eseu poetic experimental care sărbătorește natura și care se opune omogenizării etnice. Imagini extrem de tactile ale climatului subtropical al Mingreliei, ale noroiului și ale focurilor sunt montate în contrabalansul mașinăriilor, al schelelor și al metalelor bocănind, deturnând o poveste-tip despre un oficial trimis în zonă într-un exercițiu magic-etnografic despre o comunitate și minoritate indigenă.
Pe fundal animist, alimentat de o zeitate locală a mlaștinii, se zăresc în Ujmuri și niște teme proto-ecologiste, topite într-un tablou spectaculos în experimentul său. – Dora Leu, Curatoare asociată
🪗 Diana Miron (n. 1989) este o figură proeminentă a scenei românești de muzică experimentală, care se bucură de un lung parcurs de muzică clasică/contemporană, având ca obiectiv manifestarea unui spațiu mereu nou. Interesele ei pentru artă sonoră și varietatea media survin natural, începând să studieze muzica la vârsta de 5 ani, și finalizând studiile cu licență și master în Compoziție Jazz la Universitatea Națională de Muzică București.
Contextul socio-politic restrictiv în care se dezvoltă și mai apoi colaborările cu artiști români și internaționali îi conturează ca rezultat dominant dorința de eliberare de barierele stilistice prin explorare cu sunet, improvizație (solo/colectivă), video art, sound objects şi performance. Proiectele sale includ compoziție de soundtrack și sound design pentru spectacole de teatru, film, predare de tehnici vocale extinse, ateliere de lucru cu sunet și instalații performative. Dezvoltându-și constant un limbaj instrumental propriu și expresia vocală prin metode experimentale, Diana Miron performează în mai multe țări din UE și festivaluri precum CTM Berlin, City Sonic Brussels, Sacrum Profanum Krakow, Berlin Atonal etc. Ca punct de plecare, lucrările sale răspund în mod direct şi se conectează cu mediul înconjurător, valorificând claritatea momentului prezent. Inspirată de potențialul nelimitat al materiei sonore, de noile perspective, convenții sau de mediul virtual, respinge narativele culturii de masă într-o manieră care implică direct privitorul/ascultătorul.
—
NEGATIV SONOR este o serie de 3 cineconcerte care se desfășoară între iunie-august 2025 și care cuprinde filme mute despre rezistență tăcută, regizate de femei, cu muzică live compusă și interpretată de 3 artiste contemporane: Bogdana Dima, Diana Miron și Ariadna Ene-Iliescu.
Curatoare filme: Georgiana Vrăjitoru
Curatoare sonoră: Elena Dobîndă, din echipa Image and Sound
—
Parteneri: Image and Sound, Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, Groupama, Rezidența9, Scena9, Films in Frame
Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării
Rezidența9 este un centru cultural din inima orașului, coordonat de Fundația9. La Rezidența9 aducem împreună gânditori, creatori, comunități și oameni de știință într-un dialog deschis, pentru o mai bună înțelegere asupra lumii în care trăim. Împreună, ne străduim să construim un spațiu sigur, inclusiv și primitor pentru oricine ne trece pragul.
Scena9, Școala9 și Rezidența9 sunt programe coordonate de Fundația9, care se află la intersecția dintre artă contemporană, jurnalism independent și educație continuă. Fundația9 este fondată de BRD – Groupe Société Générale
https://www.facebook.com/events/1400651644487680/
Strada Ion Luca Caragiale 32, 020046 București, România
Rezidența9
15/06/2025 20:30
🎬 NEGATIV SONOR începe cu filmul mut ‘A Santanotte (1922), regia Elvira Notari și muzică live de Bogdana Dima (acordeon, voce și bandă preînregistrată) 📍 Rezidența9 🗓️ 15 iunie 🕣
🎬 NEGATIV SONOR începe cu filmul mut ‘A Santanotte (1922), regia Elvira Notari și muzică live de Bogdana Dima (acordeon, voce și bandă preînregistrată)
📍 Rezidența9
🗓️ 15 iunie
🕣 20:30
Intrarea este gratuită, dar necesită rezervare: https://eventbook.ro/music/bilete-negativ-sonor
🎞️‘A Santanotte (1922), regizat de Elvira Notari, este o melodramă napolitană despre Nanninella, o tânără nevoită să muncească într-o cafenea pentru a-și susține familia și a-și salva iubitul acuzat pe nedrept. Prinsă între loialitate, sărăcie și constrângerile sociale, Nanninella navighează o lume dominată de violență patriarhală și compromisuri. Filmul oferă o privire lucidă asupra condiției femeilor din clasele muncitoare în sudul Italiei de început de secol XX.
🪗 Bogdana Dima (n.1990) este o artistă multilaterală, cu studii de muzică clasică (pian, percuție, dirijat coral) și compoziție contemporană care activează în prezent pe scena de improvizație liberă din București. Interesată de arta sincretică, de spectacolul complex în care muzica reprezintă o parte substanțială, abordează mai multe instrumente (acordeon, violoncel, voce) și discipline performative, dezvoltând astfel o înțelegere profundă a complexității culorilor și tonurilor melodice combinate cu o țesătură vibrantă. A colaborat cu artiști locali și internaționali, a fost membră PFA Orchestra, un grup de lucru pentru cercetare para-academică și independentă în muzică, a compus muzică pentru spectacole de teatru, iar acum face parte din AL.Ehtifal Project, un corp flexibil de muzicieni care provoacă peisajul muzical dominant și normele stabilite prin forme autentice de expresie artistică, născute din nevoia de experimentare.
—
Parteneri: Image and Sound, Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, Groupama, Rezidența9, Scena9, Films in Frame
Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării
https://www.facebook.com/events/1017855037124332/
Strada Ion Luca Caragiale 32, 020046 București, România
Strada Ion Luca Caragiale 32, 020046 București, România
15/03/2025 18:00 - 16/03/2025 23:00
[All 3 screenings have RO & EN subtitles] 🌀 Programul își propune o incursiune în trecutul unui spațiu cultural din care facem parte și cu care avem mai multe afinități decât
[All 3 screenings have RO & EN subtitles]
🌀 Programul își propune o incursiune în trecutul unui spațiu cultural din care facem parte și cu care avem mai multe afinități decât la prima vedere – de la regimurile și cotiturile politice aflate în sincron la evoluția drepturilor femeilor.
🗓️ 15 martie
𝑾𝒆 𝑾𝒆𝒓𝒆 𝒀𝒐𝒖𝒏𝒈 (𝑨 𝒃𝒚𝒂𝒉𝒎𝒆 𝒎𝒍𝒂𝒅𝒊), 𝟏𝟗𝟔𝟏
⏰ 18:00
Filmul ne duce înapoi în zilele rezistenței bulgare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea urmărește soarta câtorva tineri, membri ai Rezistenței, și iubirile lor pe fundalul amenințării naziste.
🗓️ 16 martie
𝑻𝒉𝒆 𝑻𝒊𝒆𝒅-𝑼𝒑 𝑩𝒂𝒍𝒍𝒐𝒐𝒏 (𝑷𝒓𝒊𝒗𝒂𝒓𝒛𝒂𝒏𝒊𝒚𝒂𝒕 𝒃𝒂𝒍𝒐𝒏), 𝟏𝟗𝟔𝟕
⏰ 18:00
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un balon de baraj se desprinde din Ploiești, traversează Dunărea și se oprește deasupra unui sat de munte din Bulgaria. Fascinați de libertatea lui și temători privindu-i originea, sătenii se înarmează până în dinți și se chinuie să-l doboare.
𝑻𝒉𝒆 𝑳𝒂𝒔𝒕 𝑾𝒐𝒓𝒅 (𝑷𝒐𝒔𝒍𝒆𝒅𝒏𝒂𝒕𝒂 𝒅𝒖𝒎𝒂), 𝟏𝟗𝟕𝟑
⏰ 20:00
Un film despre ultimele zile a șase femei – șase deținute din motive politice care se opun guvernului-marionetă al naziștilor. Fiecare se poate salva dacă le trădează pe celelalte. În ciuda situației lor sumbre, ele reușesc să râdă și chiar să sărbătorească.
📍Cinema Muzeul Țăranului
🎟️ Bilete: https://eventbook.ro/program/f-sides
Pornim de la prezumția că există un imaginar și un limbaj afectiv comun între locuitorii așa-zisei Europe de Est, un spațiu format din culturi foarte diferite, dar perceput ca fiind izolat și omogen prin existența lui ca bloc în perioada comunistă, pe care îl privim uneori chiar noi ca pe un loc alterizat, deoarece nu l-am văzut suficient (de sincer) reflectat pe ecrane sau i-am respins instinctiv trecutul după dezintegrarea blocului în ‘89.
—
𝐑𝐞𝐭𝐫𝐨𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯ă 𝐁𝐢𝐧𝐤𝐚 𝐉𝐞𝐥𝐢𝐚𝐳𝐤𝐨𝐯𝐚: 𝐈𝐝𝐞𝐚𝐥 ș𝐢 𝐝𝐞𝐳𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐞, 𝐫â𝐬 ș𝐢 𝐩𝐥â𝐧𝐬
(Dora Leu, curatoare asociată)
Deși fostă partizană comunistă de dinainte de venirea la putere a partidului, Binka Jeliazkova nu s-a aflat niciodată în grațiile regimului socialist bulgar, așa cum te-ai aștepta de la o regizoare care s-a împotrivit la fiecare pas pretențiilor cuminți, nonconflictuale și utopice ale doctrinei estetice socialiste.
Ce-a interesat-o, în schimb, au fost mai degrabă dubiul, disperarea și deziluzia – valori deloc dezirabile în termenii aspirațiilor cincinalist-luminoase ale programului de stat, dar profund umane.
În ciuda unui talent fervent și a unei aprecieri festivaliere puțin obișnuite pentru un cineast provenit de după Cortina de Fier, cariera sa a fost intens marcată de luptă, cenzură și interdicții, mai multe dintre filmele sale fiind rapid retrase și nemaivăzând lumina zilei până în 1989. În 1967, „The Tied-Up Balloon” (Balonul captiv; original: Privarzaniyat balon) era retras de către guvern de la Festivalul de Film de la Veneția, deși filmul a persistat drept ceea ce mulți consideră nu numai capodopera sa, dar și unul dintre cele mai importante repere ale cinemaului bulgar de-a-ntregul. Numele lui Jeliazkova persistă și el, nu numai ca prima regizoare de film a Bulgariei, ci și ca exponenta unor inflexiuni moderniste și libere într-un sistem cinematografic național inflexibil și al unor filme politice care depășesc convenționalitatea didactic-sterilă a filmului tipic cu partizani și ilegaliști.
Ceea ce leagă cele trei filme reunite în această retrospectivă, „We Were Young” (Iar noi eram tineri; original: A byahme mladi, 1961), „The Tied-Up Balloon” (1967) și „The Last Word” (Ultimul cuvânt; original: Poslednata duma, 1973), e un fir roșu al rezistenței, nu doar a personajelor în fața unor regimuri totalitare, ci și a regizoarei, de partea cealaltă a camerei, atât în tinerețea sa politică, cât și în industria naționalizată.
„We Were Young” (1961) e primul film pe care Jeliazkova îl regizează de una singură, debutul său, „Life Flows Slowly By…” (Viața curge încet…; original: Zhivotut si teche tiho…, 1957), fiind scris de soțul său, Hristo Ganev, și regizat împreună cu acesta. Scenariul acestui celui de-al doilea film – în fapt, debutul său formal –, realizat tot de către Ganev și inspirat, în parte, din trecutul celor doi parteneri în rezistența antifascistă, urmărește o poveste de dragoste între doi tineri care se înfiripă în timpul ocupației naziste. Odată cu dragostea se înfiripă totuși și ezitarea: dacă partizanii din „Life Flows Slowly By…” sunt puternic mânați de propriile idealuri, credințele grupării de rezistență din „We Were Young” încep să se zdruncine și pesimismul macină. Printre jocurile de umbră și lumină care metaforizează iubirea, se întrezăresc accente moderniste precum niște neașteptate inferențe autoreflexive despre mediu și imagine, anunțate de o tânără pasionată de fotografie – în mod remarcabil printre puținele personaje cu dizabilități din cinemaul est-european.
Regimul autoritar din „The Tied-Up Balloon” (1967) e mult mai evaziv – el n-are un nume. Dar, dacă nu se vede, se simte; se-aude în limbajul de lemn al anunțurilor de la radio și-al retoricii alarmiste care vorbește despre inamici ai statului. Acest al treilea film al lui Jeliazkova se articulează ca o parabolă satirică, urmărind reacțiile și temerile generate de prezența unui dirijabil ancorat de nicăieri într-un sat. Acest obiect zburător neidentificat, cu propria mentalitate și cu propriul monolog de entitate fantastică, generează fantasme donquijotești, dar și discuții extinse despre cultura supravegherii și controlul statal (să ne permitem să remarcăm că în plin Război Rece). Jeliazkova folosește aici o tușă care tinde mai spre clasicism, împăcând totuși umorul balcanic al unei comedii vulgare – ireverentă, dar și a vulgului – cu un realism magic deopotrivă oniric și tăios, ca formă de rezistență în fața absurdului.
„The Last Word” (1973), realizat de-abia după șase ani de dizgrație în relație cu autoritățile și cenzura, e poate cel mai teatral dintre filmele lui Jeliazkova în ce privește convenția, dar și ca intensitate sofocliană a trăirii. Petrecut tot în timpul ocupației naziste, în interiorul unei închisori, Poslednata Duma (care dă și numele bulgar al filmului), acest tur de forță se apleacă asupra a șase prizoniere care își așteaptă sfârșitul. Ele sunt constant trase înspre a se deconspira reciproc, dar rezistă eroic, găsind în adâncul sufletului lor puterea de a se bucura și sărbători împreună între zidurile celulei lor. „The Last Word” e mai degrabă un tratat decât o parabolă, despre feminitate și solidaritate, despre rezistența individuală și cea colectivă, în fața regimurilor, dar și în fața dezumanizării. În acest spațiu concentric și claustrofobic al închisorii, Jeliazkova vine cu o furie în stil, într-unul dintre filmele sale cele mai ambițioase formal. Narațiunea începe în prezentul anilor 1970, cu tineri care sărbătoresc martirii rezistenței antifasciste – știm deja de la început că solidaritatea acestor femei va rezista în timp.
Pe de-o parte, filmele Binkăi Jeliazkova vorbesc despre grupuri și destine colective, despre unitate și solidaritate, despre oamenii puțini care rezistă în fața celor mulți. De cealaltă parte, se află o critică deschisă, o neîncredere profundă în sisteme și regimuri: când nu sunt absurde, sunt atroce. Peste aceste date se plasează un stil incredibil și extrem de proaspăt pentru întreg blocul estic: de la zoomuri lungi, înainte și înapoi, la unghiuri nebănuite, la înaltul cerului și la punctele cele mai de jos, Binka Jeliazkova a dat cinemaului câteva dintre cele mai aparte priviri asupra spațiului conținut de cadru – adesea însoțite de o caracteristică liniște.
Emoții/stări: liniște, anduranță, iubire, exaltare, visare, deziluzie, rebeliune, idealism, haz de necaz, nebunie, solidaritate, singurătate, omenie, așteptare, durere
*Filmele „We Were Young” și „The Tied-Up Balloon” vor fi proiectate în versiunile restaurate prin amabilitatea doamnei Svetlana Ganeva, directoare de imagine, fiica Binkăi Jeliazkova și a lui Hristo Ganev.
—
Retrospectiva face parte din sezonul 5 F-SIDES, în care chestionăm, discutăm și decodificăm alături de public sentimentele și trăirile, plasându-le între expresia lor socială și felul în care sunt mediate de experiența cinematografică.
Sezonul 5 se desfășoară între aprilie 2024 și februarie 2025 și este un program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri: Institutul Polonez, Cinema Muzeul Țăranului, Scena 9, Films in Frame
https://www.facebook.com/events/506168808880770/
Strada Monetăriei nr 3 | Muzeul Țăranului, București
Strada Monetăriei 2, 011216 București, România