[RO] (for ENG please scroll down)
Vera Buzdugan – Copycat Species
deschidere: vineri, 3 iulie, ora 19
3 – 7 iulie 2026
curator: Lorena Marciuc

‘Which one is Adonis?’ or perhaps yourself? conjugă dilema clasică existențialistă la problematica speciei de această dată și, implicit, a persoanei – oricum ar fi definită ea, căci într-o presupusă nouă eră a Novacenului, aflată într-un viitor destul de apropiat, delimitarea speciei nu se mai poate rezuma la structurile binare om-animal de sorginte carteziană, devoalându-se mai degrabă o structură de interferență, o ‘interspecie’. Familiară deopotrivă prin lentila Donnei Haraway, care ajusta percepția despre extensia tehnologică drept parte directă deja din ‘om’ încă din anii 80′, iar mai apoi în ‘When species meet’ extinsese aceeași porozitate către animal, dar și prin Jacques Derrida, care semnala o reciprocitate a privirii între ființa umană și animal, în acest caz pisica, Vera deconstruiește proto-extensiile umane către o interferență între cele două specii cu afect printr-o cheie de lectură pop.

Idolatrizarea centrului de interes animalic, mai exact a pisicii Adonis, este multiplicată obsesiv pentru o familiarizare excesivă cu imaginea ei și totodată pentru o diluare a instanțierii unei singure figuri, conform logicii seriale warholiene. Adonis este un contur mai ales înlocuibil, în care putem depune simbolic orice figură afectivă de rezonanță. Caracteristicile vizibile din lucrări precum ‘in between’, ‘multiply’ și ‘in between again’ sugerează mai degrabă ‘capturi’ (asemenea celor fotografice) emoționale interschimbabile cu cele umane. Așadar, această pisică pop nu este o pisică pop în sine, căci semnificantul ei plutește refuzând a fi pinned down prin prisma filtrului vizitatorului, a cărui pluralitate se intersectează cu miza autobiografică.

Presupusele granițe etanșe dintre specii sunt destabilizate, în fapt, mai ales prin emoție și atașament. (Auto)portretele Verei devin difuze pentru că se desprind de conceptul de ‘l’animot’ al lui Jacques Derrida, care denunța absurditatea reducerii unei multiplicități ireductibile de specii la singularul ‘Animalul’. Vera îmbrățișează reducerea în termeni simbolici mai degrabă decât biologici, căci Adonis este simultan icon și non-icon. Derrida, continuând acest fir al relaționalității, conturase deja destabilizarea unei poziții suverane a omului în raport cu animalul întrucât suferința celui din urmă îl contamina, expunându-l ca ființă la fel de muritoare, astfel încât spectrul de emoții devenea un teren de întâlnire în care privirea fisura „stăpânirea”. Vera propune însă, în locul rușinii invocate de Derrida, afecțiunea ca proces principal de apropiere, fie ea în termeni de similitudine fizică, fie empatie reciprocă.

Vera Buzdugan (n. 2002, Iași) a urmat studiile de licență și masterat la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, la specializarea Pictură. A studiat pictura și în cadrul unei mobilități Erasmus la Verona, Italia. Practica sa artistică, cu accent pe pictură, explorează teme precum relația dintre imagine, identitate și cultura vizuală contemporană prin intermediul picturii, a serialității și a pânzelor de mari dimensiuni. A participat la expoziții colective naționale și internaționale, printre care Around the Square (Duke Hall Gallery of Fine Art, Virginia, SUA 2022), Water & Land (Muzeul Geologic Național București 2024), Atelier 35 (Iași 2023) și Fail Better (Galeria Aparte, Iași 2026).

Expoziția este organizată de Borderline Art Space prin Asociația Culturală AltIași și face parte din proiectul „Fluxuri & sedimente”, co-finanțat de AFCN. Sponsor: Gramma. Partener: Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Parteneri media: TVR Iași, Radio Iași, Ziarul de Iași, Modernism. ro, Empower Artists, Propagarta.

––––––
[EN]
Vera Buzdugan – Copycat Species
Opening: Friday, July 3, 7 p.m.
July 3–7, 2026
Curator: Lorena Marciuc

„Which one is Adonis?” or perhaps yourself? recasts the classic existentialist dilemma onto the question of species this time, and, implicitly, of the person — however the latter may be defined — for in a presumed new era of the Novacene, set in a fairly near future, the delimitation of species can no longer be reduced to the Cartesian human–animal binary, disclosing instead a structure of interference, an „interspecies”. Familiar at once through the lens of Donna Haraway — who, as early as the 1980s, recalibrated our perception of technological extension as already a direct part of the „human,” and who later, in „When Species Meet”, extended that same porosity toward the animal — and through Jacques Derrida, who signalled a reciprocity of the gaze between the human being and the animal, in this case the cat, Vera deconstructs the human’s proto-extensions toward an affective interference between the two species, through a pop register of reading.

The idolatry of the animal focal point — more precisely, of the cat Adonis — is obsessively multiplied, both for an excessive familiarisation with her image and for a dilution of the instantiation of any single figure, according to a Warholian serial logic. Adonis is, above all, a replaceable contour, into which we may symbolically deposit any affective figure that resonates with us. Features visible in works such as „in between”, „multiply”, and „in between again” suggest, rather, emotional „captures” (akin to photographic ones), interchangeable with human ones. This pop cat is therefore not a pop cat in itself, for her signifier floats free, refusing to be pinned down except through the filter of the viewer, whose plurality intersects with the autobiographical stake.

The supposedly watertight boundaries between species are in fact destabilised above all through emotion and attachment. Vera’s (self-)portraits grow diffuse precisely because they detach themselves from Jacques Derrida’s concept of „l’animot”, which denounced the absurdity of reducing an irreducible multiplicity of species to the singular „the Animal.” Vera embraces that reduction in symbolic rather than biological terms, for Adonis is at once icon and non-icon. Derrida, pursuing this thread of relationality, had already outlined the destabilisation of the human’s sovereign position in relation to the animal — since the suffering of the latter contaminated him, exposing him as a being just as mortal, such that the spectrum of emotions became a ground of encounter in which the gaze fractures „mastery.” Vera proposes, however, in place of the shame invoked by Derrida, affection as the principal process of approach, whether in terms of physical resemblance or of reciprocal empathy.

Vera Buzdugan (b. 2002, Iași) earned her bachelor’s and master’s degrees from the “George Enescu” National University of Arts, majoring in painting. She also studied painting as part of an Erasmus exchange program in Verona, Italy. Her artistic practice, with an emphasis on painting, explores themes such as the relationship between image, identity, and contemporary visual culture through painting, seriality, and large-scale canvases. She has participated in national and international group exhibitions, including “Around the Square” (Duke Hall Gallery of Fine Art, Virginia, USA, 2022), “Water & Land” (National Geological Museum, Bucharest, 2024), “Atelier 35” (Iași, 2023), and “Fail Better” (Aparte Gallery, Iași, 2026).

https://www.facebook.com/events/794455700397458/